Spital

Numai mie mi se putea intampla. Mai am cateva zile pana la nunta si eu trebuie sa stau internata!

Maine fug!

Whisky Lullaby

Urasc perfectiunea… doar daca nu e a mea

E rau sa urasti pe cineva pe care ar trebui sa il admiri?

Am cunoscut o femeie care e perfecta din toate punctele de vedere. Frumoasa, desteapta, o mama fenomenala, cu o cariera minunata si mai presus de toata cu o putere pe care nu am mai intalnit-o.Desi sotul a parasit-o pe ea si cei doi copii, reuseste, nu stiu cum, sa asigure copiilor un mediu sentimental si financiar identic cu cel pe care l-au avut pana cum.

Si cu toate astea, desi as putea spune ca este un adevarat model de urmat, imi vine sa o strang de gat.Perfectiunea ei ma termina psihic, e parca scoasa dintr-un film american, cu apartamentul ei de 100 m2, cu ideile ei atat de futuriste (si extraordinar de logice), cu feminitatea cu care ii incanta pe toti cei din jurul ei,  dar totusi extrem de ferma, cu zambetul pe care il afiseaza ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, cu dorinta de a merge mai departe indiferent de obstacole.

uff!!! chiar imi vine sa ii dau in cap, asta dupa ce ii explic cat de mult o admir.

ps: zilele astea sunt destul de viteaza… oare pana cand?

Razboi

In viata fiecarui barbat exista doua femei principale. Una este mama iar cealalta iubita. Si cam asta ar fi inceputul epic al unui razboi prin care cred ca trece fiecare femeie.

Ei bine, taierea cordonului ombilical nu este un lucru atat de simplu cum pare, desi ideea de a avea un bisturiu in mana mi se pare extrem de atragatoare.

Intr-o lume in care femeile se ijunghie pe la spate cu o placere machiavelica, cea mai mare provocare mi se pare a fi relatia pe care o dezvolti cu “cealalta” aka soacra ca doar aia e cea mai importanta.

Nu am inteles niciodata de unde vine gelozia absurda pe care unele (inclusiv soacra mea) o manifesta fata de nora. De ce scorpiile innebunesc atunci cand vad un alt san fataindu-se prin fata ochilor scumpilor lor odrasle. Adevarul este ca soacra uraste, fara drept de apel, fara motiv, iar dorinta de a se strecura asemeni unui sarpe viclean in patul conjugal ma face sa detest ideea de menage a trois.

Asadar, in prima fata, soacra e mama barbatului nostru iar la inceput ne inaginam numai lucruri frumoase despre ea ca doar ea e cea care a crescut frumusete de barbat, insa o data ce au trecut momentele de zambete si analizari, noi iubitele, ne trezim in fata unei femei care orbita de furie ne declara razboi (macar daca ar fi pe fata).

Cine se amagaste cu gandul ca soacra este inofensiva se inseala deoarece ea detine arma suprema, iar o data lansata nu mai este cale de intors. In mod sigur vor exista si victime… oh… nu cunoasteti aceasta arma secreta de care va vorbeam? Dar e atat de evident… “puiul mamei, cat m-am sacrificat sa te cresc” (ca parca fara tine crestea handicapat!!!!) iar cu asta e greu sa concurezi.

Sa imi explice cineva de ce aceste foste femei actuale vipere se comporta asa. De unde ura patologica fata de cea care se presupune ca o sa ii faca progenitura fericita? Sa aiba ele una al saptelea simt (gen X files) prin care sa stie ca noi, iubitele nu stuntem din start bune pentru oraslele lor? Sau poate faptul ca nu se pot impaca ca “era scutecului” a apus?

Agresivitatea lor, parsivitatea, nemultumirile si eterna protejare provine dintr-un complex de inferioritate sau ce? Se vad acum batrane si inutile in viata faciorului care a crescut? Pai nu asta sunt?  Pot ele sa ofere orgasme multiple momente romantice? (nu cred ca vreau sa stiu raspunsul la intrebarea asta ca cine stie unde ajungem).

Insa ceea ce ma termina psihic in toata nebunia asta inutila este minciuna, manipularea plodului care nu reuseste sa isi taie blestematul de cordon ombilical. Ele uita ca poate s-au confruntat cu aceleasi probleme, iar acum, dupa multi ani in care nu au avut nici o activitate (ca de! copilu’ a fost la facultate, nu exista concurenta si inafara de a nu uita sa puna sare in mamaliga nu avut de lucru), dintr-o data distrugerea norei este pe primul loc.

Dar, asa cum spunea un mare intelept “nu exista reguli in dragoste si razboi”, ma vad nevoita sa imi pun tocurile cui si sa zdrobesc capul viperei.

Multa sanatate si putere draga soacra. Sper sa fii un rival pe masura.

Voua de ce va este dor?

Mi-au disparut dorurile… am tot ce vreau!

Schimbari

M-am tot gandit la cine sunt cu adevarat si consecintele actiunilor mele in situatia in care ma aflu. Se spune ca nu trebuie sa te schimbi, eu personal considerand ca a fi tu insuti e cel mai important lucru, ca compromisul e o chestiune inventata de cineva care nu era capabil sa isi definitiveze o personalitate, insa, ce te faci atunci cand cineva are de suferit de pe urma a ceea ce esti tu, cand cineva depinde de sentimentele tale, cand cineva ramane dezamagit de tine?

Desi raspunsul a fost intotdeauna in mine, desi am stiu ca asa trebuie sa fie, am ales sa intind coarda fara sa imi aduc aminte ca atunci cand o faci se aude poc!

Ziua de azi mi-a adus aminte ca il iubesc, ca ceea ce simt este cat se poate de real, ca il vreau langa mine, ca stiu ca se poate sa fi fericit intr-o relatie. Ziua de azi mi-a amintit de ce am spus da, de ce ador mirosul lui, de ce ma completeaza, ma implineste. Azi as face orice pentru el… azi el nu e langa mine.

De ce atunci cand ai pe cineva langa tine nu il apreciezi iar atunci cand il pierzi parca lumea piere o data cu el? De ce nu stim sa valorificam minutele, de ce nu stim sa apreciem, dar atunci cand vine vorba de a distruge, de al face pe celalalt sa sufere suntem genii malefice?

As vrea sa stie cat il iubesc, ca plecarea lui m-a facut sa fiu din nou sincera pe sentimentele mele, ca faptul ca l-as putea pierde m-a facut sa realizez cat de mult il iubesc. As vrea sa inteleaga asta…

Sper ca nu e prea tarziu, ca va veni…. ca va fi bine.

Te iubesc suflet… te iubesc sincer…

Relatii

Nu am nici ce mai mica idee despre ce presupune o relatie iar aceasta afirmatie vine dupa sase luni de concubinaj. Ciudat nu? Ei bine, in carti sau in reviste, relatiile sunt invaluite intr-o aura romantica, boema. Ni se prezinta povesti de dragoste, de nesfarsita compatibilitate, dar, confruntandu-ma cu viata reala nu pot sa nu ma intreb: de ce nimeni nu ne spune despre responsalbilitatea unei relatii, despre certuri, mic-dejunuri luate in fuga sau ganduri pe care le ascundem?

Da… nimeni nu ne vorbeste despre cinism, despre relatiile pe care vrem sa le uitam nu sa ni le aducem aminte, despre prieteni cu care facem sex, despre natura umana atat de dificila. Acestea sunt tabuuri si nimeni nu vrea sa discute despre ceva interzis. Oare cum am ajuns sa traim intr-o asemenea mizerie?

Cand a fost ultima oara cand ai auzit ultima oare un “te iubesc” spus cu atata pasiune incat sa te faca sa simti aceste cuvinte? Cand a fost ultima oara cand ai spus “esti viata mea” fara sa te gadesti “am uitat sa fac cumparaturi”?

Intr-o lume din ce in ce mai ciudata, cum este posibil sa pastrezi acea iubire despre care toata lumea vorbeste? Si mai mult de atat, cum voi putea eu sa imi pastrez iubirea?

ps: stiu ca universul nu joaca cinstit, dar cel putin stiu ca are un simt al umorului al naibii de bine dezvoltat avand in vedere ca eu am ajuns sa gandesc asa.

Am revenit?

Imi privesc interfata de admin… mi-a fost dor sa scriu, dor de voi, dor de mine. Inca nu am facut blogul public… sa-l fac?

Ma gandesc de cateva zile la asta… as vrea sa scriu, iar pe de alta parte nu pot sa nu ma intreb, oare as mai putea? Mi-a fost teama sa nu il las sa moara si atunci am preferat sa il ucid eu. Frica.. hmm… frumos apelativ ti-ai gasit AsaseYo.

Cred ca m-am pierdut undeva pe drum, cred ca m-am lasat prada unui viitor ipotetic si printre fire de organza, flori si rochii de mireasa am uitat cel mai de pret lucru: sa fiu eu.

Dintr-o data viata mea s-a complicat, nu mai am timp de  mine, de noi, suntem mereu pe drumuri, mereu stresati, mereu altundeva decat unde ar trebui sa fim. Am nevoie de o vacanta, am nevoie sa plec undeva departe, sa ma regasesc, sa redevin femeia de altadata, omul care am fost. Sa fie asta solutia? Sau poate sunt numai speriata de ceea ce urmeaza? Mai sunt 2 luni… 2 luni pana la nunta… si, ei bine si desi stiu ca un simplu act nu are cum sa schimbe ceea ce e intre noi, habar nu am de ce ii dau atat de multa importanta.

Cred ca acum imi doresc acea dragoste care sa te consume, care sa te faca sa zbori, sa faci lucruri nebunesti, care sa iti dea sentimentul de nebunie in stare cronica… si cu toate ca am gasit-o nu am timp sa ma bucur de ea. E stupid… cu atat mai mult cu cat vine din partea mea… e stupid pentu ca am la indemna uneltele cu care sa fauresc o asemenea iubire si nu mai stiu sa ma bucur de ea. E numai stupid…

Am ales seri obositoare in loc de atentie, am ales sa ma gandesc la viitor in loc sa ma bucur de prezent, am ales sa ma cert in loc sa fiu toleranta, am ales sa fiu ceea ce am urat dintotdeauna… si nu e bine.

O vreau pe AsaseYa inapoi… si stiu ca o pot gasi daca vreau. Trebuia numai sa recunosc ca am gresit, ca m-am pierdut. Da, cred ca voi scrie, voi scrie pentru acelasi motiv pentru care am inceput sa o fac acum mai bine de un an, pentru a ma defini, pentru a fi fericita.

Am revenit!

O ultima poveste

Si povestea merge mai departe…

M-am nascut… am crescut…

Am crescut sub o stea norocoasa, cu o viata pe care multi nu o aproba si si mai multi nu o cred, insa am crescut avand ocazia sa traiesc. Am iubit, am plans si am fost fericita. Am facut sex, dragoste si am invatat sa ma accept si sa ma iubesc asa cum sunt. Am prieteni dragi, am pierdut multi pe drum si mi-am facut altii. Am cules amintiri frumoase si cred ca am trait experiente inedite din care am invatat cate ceva… sau poate nu.

Am invatat ca iubirea nu trebuie sa fie atat de complicata, ca fericirea se poate gasi atata timp cat nu devii utopic. Am invatat ca intre iubire si ura e un singur pas, insa ura este inutila pentru ce celalalt oricum nu simte nimic si intr-un final ajungi sa te consumi singur.

Am trait singura si a fost bine, am trait intre oameni si a fost bine, si am invatat ca secretul consta in a te accepta pe tine.

Privind inapoi realizez ca fetita de odata s-a transformat in femeie, ca visele sunt altele, ca viata este alta, insa amintirile vor ramane pe veci.

Alaturi de EL sunt mai buna, vreau mai mult si acum ma iubesc si mai mult pentru ca el e parte din mine. Incep sa simt din ce in ce mai mult relatia asta, sa imi placa sa ii simt prezenta permanenta in viata mea, in garsoniera mea… in lumea noastra.

Simt ca am renascut, ca traiesc asemeni unui copil nou nascut senzatii noi, ca invat sa merg din nou, sa rad, sa fiu mai rabdatoare, sa traiesc intr-o relatie… iar sexul… Doamne! sexul nu a fost nicicand mai minunat. Descopar simtiri noi, placeri noi… facandu-ma sa ma gandesc ca pana acum am facut sex degeaba.

Imi privesc inelul… e perfect… ma gandesc la el, la mine, la viitorul nostru. pentru prima data la viitor… si imi place.

Nu e usor mai ales ca stam impreuna, insa e placut sa fie cineva care sa mearga la piata, cineva care sa te trezeasca dimineata cu o cana de cafea in mana, cineva care sa fie langa tine atunci cand te simti urata si sa iti repete continuu ca esti cea mai frumoasa… pur si simplu sa fie.

E vremea sa renunt la blog, la viata dinainte si nu pentru ca nu mi-ar placea de ce imi aduce aminte, ci pentru ca incepe o noua etapa din viata mea. Patrocle va ramane mereu ceva minunat pentru mine, insa pentru a scrie deste EL ar trebui sa se inventeze alte cuvinte sau sa devin peste noapte un geniu literar.

Mi-a placut sa scriu, mi-a placut sa fiu citita, sa descopar oameni noi, minunati, avand cate o poveste fiecare. Mi-e greu oarecum sa renunt insa s-a spus tot ce trebuia spus… povestea asta are un final cat se poate de fericit, insa e un final. AsaseYa este si ramane o parte din mine… si AsaseYa ar trebui sa fie o parte din fiecare femeie.

Iubiti-va si nu cautati perfectiunea… nu exista, insa in imperfectiunea asta exista atata fericire!

Chiar cred ca sexul e mai bun decat logica insa nu am cum sa demonstrez

Ce dor mi-a fost

Noatea a trecut cu reprize de somn, cu emotii si nerabdare. In mintea mea orele pareau ca stau ca si cum timpul se gandise sa imi faca o farsa si sa se opreasca numai pentru a ma vedea chiunuita. Dadaca imi repeta ca dimineata va fi langa mine, ca nu are sa mai plece si chinul s-a terminat. Mintea imi proiecta imaginea lui ca pe un film demult uitat. Avea sa fie langa mine…

Ultimele ore ale diminetii m-au gasit privind tavanul. Am ajuns in aeroport mult mai repede si parea ca avionul nu mai aterizeaza. Il asteptam atat de mult. Mi-am dat seama cat de mult il iubesc, cat de mult inseamna pentru mine si cat mi-a lipsit. Cu toate ca am fost langa familia mea, ei nu au reusit sa substituie prezenta lui. Aveam nevoie de mirosul lui, de bratele lui, de el…

Stand acolo, imbatandu-ma cu mirosul cafelei ma gandeam ca pana nu demult credeam ca am devenit atat de cinica incant nu as mai fi putut recunoaste romantismul chiar daca m-ar fi lovit in fata. Oare in toata lupta noastra de a deveni mai buni, mai independenti, mai orgoliosi, am uitat cu desavarsire ce inseamna romantismul? Ori atunci de ce ultima noapte petrecuta impreuna m-a facut atat de fericita? Doar pregatise o ambianta care tipa a romantism. Mai mult, oare romantismul nu este altceva decat timpul petrecut cu persoana iubita?

Exista momente de natura monumentala, istorica, in viata fiecaruia… si exista acele momente pur si simplu atat de neinsemnate care totusi inseamna atat de mult numai si numai pentru tine. Un astfel de moment a fost cel in care l-am vazut pentru prima data dupa atat de mult timp. Atat de frumos, atat de perfect.. pentru mine.

Hainele au cazut mai repede decat ma asteptam si m-am lasat abandonata in bratele lui. Vroiam sa il primesc cat mai adanc in mine ca si cum ar fi reusit astfel sa imi atinga sufletul, il doream si parea ca nu mai pot sa ma satur de el. Cu fiecare atingere simtrile mele prindeau viata, eu insami renasteam si in viata mea nu m-a simtit atat de vie, de euforica. Ne-am atins, ne-am sarutat, ne-am gustat cu o foame apocaliptica. Nu imi pasa de nimic. Lumea de dincolo de usa era moarta si tot ce conta era langa mine.

Am facut dragoste pana a doua zi dimineata aproape continuu. Pur si simplu nu reuseam sa ma satur, il vroiam din ce in ce mai mult. Revenise si eu o data cu el.