As vrea sa incep cu o intrebare: pauza intr-o relatie este un pretext sau o solutie?
Stiu ca este un pretext de a ascunde probleme mai grave, dar e si o solutie. Daca s-a ajuns pana aici e cam singura rezolvare. Sau mai e o solutie.. definitiva. Despartirea temporara se impune in special atunci cand esti nehotarat in ceea ce priveste decizia de a ramane singur sau in doi. Dar oare, nevoia de asa-zisa pauza nu se naste dintr-o aglomerare de sentimente, fie ele si placute? Oare nu faptul ca celalalt devine dependent de tine te face sa vrei sa respiri? Nu asta te face sa nu mai sti ce se intampla, sa te trezesti antrenat intr-un ritm caruia nu ii faci fata…? Acest comportament nu face decat sa te distruga atat pe tine cat si relatia ta. O astfel de relatie nu este sanatoasa, nu este matura si nu are o finalitate fericita. Mai devreme sau mai tarziu se termina si lasa in urma lacrimi si semne de intrebare, ori atunci nu pauza este cea care poate sa clarifice ceea ce se intampla din punctul de vedere al celui nesigur? Dar, si aici este un mare “dar”, celalalt nu constientizeaza aceasta nevoie… mai mult de atat, sufoca in continuare… si atunci, cum se poate lua o decizie oarecum obiectiva? Cum se mai poate salva ceva daca celalalt nu intelege… Stiu ca unii ar spune ca problemele de cuplu se rezolva in cuplu… dar daca problema exista la nivel de UNU, nu este normal ca acel cineva sa ia decizia in ceea ce il priveste? Nici unul dintre cei doi nu este fericit asa. Unul uita de sine, se depersonalizeaza sperand ca fericirea partenerului va fi si a lui iar celalalt este agasat, sufocat si impiedicat sa se dezvolte. Cu cat fiecare partener isi urmareste satisfacerea dorintelor in virtutea fericirii mult visate, amandoi mergand pe drumul lor dar in aceeasi directie, cu atat relatia are mai multe sanse sa fie reusita. Fiecare trebuie sa fie capabil sa ia decizii singur in ceea ce priveste viata sa, consultandu-se cu partenerul de viata, nu fiind dependent.
Plec din oras…vreau sa respir un alt aer. Ne vedem luni
pentru ca cineva sa inteleaga motivul unei despartiri (temporara sau definitiva) ar trebui sa fie obiectiv, ceea ce intr-o relatie e aproape imposibil. e greu sa fii rational cand e vorba de iubire.
Sunt deacord, insa o gandire rationala, atat cat permite starea de iubire, tot trebuie sa fi capabil sa o ai. Sa intelegi ca daca u iubesti asta nu inseamna ca sentimentul trebuie sa fie reciproc. Mai mult, insistentele duc de cele mai multe ori la asftel de situatii. A iubi nu inseamna a ingradi libertatea celuilalt. Din contra, a oferi libertate partenerului de viata face de cele mai multe ori ca acestea sa se aproprie de tine pentru ca asa simte, asa isi doreste. Ori, gesturile voluntare sunt cele mai importante.